Pentru Craciun...

Inca un Craciun...

      A venit iarna. Totul e alb si inghetat. A mai trecut un an si tot odata s-a mai scurs un firicel de nisip in clepsidra unei vieti de copil. Craciunul e dupa colt si pregatirile sunt in toi. Fiecare alearga in colo-ncoace pentru a cumpara cadouri si decoratiuni. Totusi, anul asta nu pare a se simti atmosfera sarbatorilor asa ca alta data. Nu ma refer la mine, neaparat, totul este oarecum decorat dar, spiritul Craciunului e mai sarac anul acesta. Nu stiu de ce . Zapada, insa, a sosit la timp si fulgii albi dau o alt chip beculetelor din parc.
      Un film destinat lui Mos Craciun m-a facut sa vad altfel sarbatorile.Craciunul nu inseamna doar cadouri, inseamna colinde, veselie,si mai ales timp petrecut cu cei dragi. Daca ai toate acestea poti avea niste sarbatori vesele si pline de voie buna.

      Incercati sa vedeti adevarata magie a Craciunului si sa auziti clopoteii veseli cantand. Eu va urez sarbatori fericite si cu multa zapada!

Ganduri de Craciun...

    Moşul a venit în cale!

    Cu sfială merg agale,

    Sa-l întreb, copil curios,

    -Ce mi-ai adus, dragă Moş?

   -Voi, sa ştiţi, scrisoarea mea,

   Avea ganduri bune ca:

   'Draga Moşule, adu-mi, te rog, fulgişori draguţi de nea.'

     

   Dar acum, sunt supărată,

   Moşul pleacă de îndată,

   Si el tot nu mi-a dat,

   Cadoul de neuitat.

   -Moşule, ce-am cerut,nu mi-ai adus,

   Dar sa stii ca eu am pus,

   In ghetutele curate,

   Scrisorele minunate!

  

   Acum, sa nu vii la mine-acasă,

   Sa mă vezi aşa furioasă!

   De mă vezi, nu-mi mai aduci,

   Sub brăduţ cadouri dulci.

{Ganduri de Craciun-scrise de Sofrone Ingrid}

Yuki...

Vise, stele, dorinte si multe picaturi

Vise, stele, dorinţe, împliniri, ne petrecem mult timp visand. Stelele, pentru mine, sunt nişte mici puncte lucitoare ce mă ajuta sa visez cu ochii deschisi. Uitand-mă la ele, gandul îmi zboară prin diferite locuri. Uneori departe, alteori mai aproape decat îmi pot imagina. Speranţele si dorinţele sunt printre picăturile roz din viaţa mea. Roz sau nu, picăturile ne preocupa mult. Fie ele lacrimi, de fericire sau de tristeţe, stropi de ploaie sau de rouă sunt importante. Ploaia e moleşitoare dar da motiv de distractie copiilor care se udă sărind în bălţi.
De la vise am ajuns la ploaie, iar eu de la plictiseală la somn. E tarziu si trebuie sa mă culc, noapte buna!

Zambete si bucurie

      Acum ceva timp vă prezentam toamna ca un anotimp urât, plictisitor, moleşitor şi melancolic, însă acum nu-mi pare atât de rea. Zilele le petrec la şcoala învăţând şi uneori plictisindu-mă, dar după ce ies de la ore, vine partea distractivă a zilei. Eu şi câţiva colegi mergem în parc timp de jumătate de ora. Mai presus de orice îmi place sa compar acele momente frumoase cu amintirile, nu foarte vechi. 'Traditia' se repeta în fiecare an aşa ca am cu ce compara. Pe zi ce trece descopăr ca nu ne-am schimbat decât fizic, în rest suntem tot nişte copii preocupaţi de aceleaşi jocuri. Ca şi 'pe vremuri' ne tachinam şi ne supărăm când pierdem un joc. Ne dorim ca timpul sa se oprească şi sa rămânem acolo mereu, aşa ca momentul intoarcerii acasă ne distruge bucuria. Zâmbetele ne dispar treptat de pe fata dar totuşi încercăm sa ne gîndim ca şi mâine va fi o zi la fel sau poate mai distractivă.
       Zi de zi descopăr ca în viaţa mea există multe picături roz, şi aceste momente se afla printre ele.

Toamna

    Fiecare dimineaţă senină sau mai puţin senină de toamna mă face din ce în ce mai melancolica, plictisită, si fără inspiraţie. Frunzele încep sa cadă iar parcul devine din ce în ce mai singuratic si pustiu. Ce as putea face.. ? Din păcate nu pot aduce înapoi zilele însorite de vară si dimineţile infloritoare de primăvara. Mă multumesc cu puţinele raze de soare pe care le mai vad. Uneori simt cum ma cuprinde frigul si vîntul acela inganfat . Ma 'lupt' cu el si înving. După ce îmi vede fetisoara înfrigurată si revoltata mă lasă în pace si enervează alta zgribulita. Sunt conştientă ca toamna nu îşi arată 'colti' încă, asa ca nu vreau sa o supar si nu o mai 'barfesc' mult.
  

Va doresc o toamna cat se poate de ştirbă!      
                                                                                            

Mereu...

Un cuvant...

            Un cuvant poate inseamna multe, dar uneori nimic. Uneori te poti baza pe cuvinte(-Iti dau cuvantul meu!), dar depinde cine spune asta. Un singur ''-Multumesc!'' sau chiar ceva banal ca ''-Ce bine arati azi!'' poate aduce un zambet in cele mai grele momente. Nu cred ca functioneaza mereu, dar nu strica sa incerci. Poti fi o picatura roz in viata cuiva oricand, dar trebuie sa vrei si sa zambesti si tu la randul tau.
            Asa ca, nu inceta sa fi o picatura roz, si sa zambesti!  

                                                                                                                                 cu drag Inna.

Fotografia...

''Fotografia este arta de a fura timpului o firmitura.''

Asa e, o fotografie ne aduce amintiri, uneori zambete, sau alte ori lacrimi...

Piticii iertareti...

          Îmi mai petrec puţinele zile din vacanţa în parc. Mă plimb iar si iar pe aceleaşi alei linistite cu prietenele. Ici colo zaresc in locurile de joaca bunici obosite asteptand nepotii de neoprit din leganele vesnic vesele. Azi am incercat si eu unul dintre prietenii scartaitori. Ma leganam privind cerul nemarginit, plin de nori pufosi si zambareti. In fata mea o fetita cu par blod se aseza plictisita pe balansoar. Dupa un timp, partenerul ei, de altfel si cauza plictiselii molesitoare, veni si-o trase de suvitele ei luate ca din soare. Suparata il fugari pana la iesirea din locul de joaca. Baiatul fu de neoprit, pana cand, fetita il striga si incepu sa planga. Atunci, el se intoarse si ii ceru scuze.
          Eu zambeam si imi aminteam de anii gradinitei . In dreapta mea, pe alte doua leagane, acum, se aflau cei doi.  Conversau despre joaca ce va urma. Pentru ei totul pare un joc. Se impaca si uita totul. In acel moment mi-am dorit  sa pot ierta si eu asa usor si sa ma cert cu prietenii doar din niste prostii. Insa revenind la postarea de ieri,  vad ca tocmai aceste certuri imi arata cat de importanţi sunt prietenii mei...
          Va doresc si voua prieteni iertareti...

Un strop de fericire...

     Printre picaturile roz despre care va povesteam ieri, printre prietenii care ma ajuta mereu, se afla... un pisoi. Iubita mea, YUKI. Cea mai frumoasa... si de altfel, singura pisica din viata mea.

     Cand o vad cu labutele ei mici si cu ranjetul acela misterios, in momente de suparare... ma face sa uit de necazuri. Si luand-o in brate simt cum vrea sa ma linisteasca.

    Aceasta picatura neagra a ajuns in viata mea dupa o ''ploaie'' de fulgi reci si albi. A venit la mine odata cu zapada incalzindu-mi sufletelul.

     Iarna a plecat de mult din inima mea inlocuind-o alte si alte anotimpuri.  Va doresc si voua o picatura neagra la fel de scumpa si pupacioasa ca a mea..:D

     

Picaturi roz... intr-o lume cenusie

       Poate unii nu-si inchipuie ca exista picaturi roz. Dar eu am cautat, si acolo, undeva, am gasit. Acele momente frumoase in stari de singuratate, sau acei prieteni care te fac sa razi cand esti suparat, se numesc:  PICATURI ROZ. Cel putin, pentu mine. Aceste picaturi le vei zari doar cand vei avea nevoie de ele si nu te astepti. Ele apar si dispar. Daca ele ar fi mereu in preajma noastra... acest blog s-ar numi: PICATURI GRI... INTR-O LUME ROZ. Poate ar fi mai bine, dar imi place sa cred, ca tocmai aceasta lume gri da culoare picaturilor roz.
       Uneori trebuie sa vezi partea plina a paharului, nu? Picaturile roz umplu paharul (vorbind atat in sens propriu cat si in sens figurat.)

     Va trebui sa numar picaturile de fericire traite azi... Asa ca... va doresc o zi ploioasa si colorata!