Mereu...

Un cuvant...

            Un cuvant poate inseamna multe, dar uneori nimic. Uneori te poti baza pe cuvinte(-Iti dau cuvantul meu!), dar depinde cine spune asta. Un singur ''-Multumesc!'' sau chiar ceva banal ca ''-Ce bine arati azi!'' poate aduce un zambet in cele mai grele momente. Nu cred ca functioneaza mereu, dar nu strica sa incerci. Poti fi o picatura roz in viata cuiva oricand, dar trebuie sa vrei si sa zambesti si tu la randul tau.
            Asa ca, nu inceta sa fi o picatura roz, si sa zambesti!  

                                                                                                                                 cu drag Inna.

Fotografia...

''Fotografia este arta de a fura timpului o firmitura.''

Asa e, o fotografie ne aduce amintiri, uneori zambete, sau alte ori lacrimi...

Piticii iertareti...

          Îmi mai petrec puţinele zile din vacanţa în parc. Mă plimb iar si iar pe aceleaşi alei linistite cu prietenele. Ici colo zaresc in locurile de joaca bunici obosite asteptand nepotii de neoprit din leganele vesnic vesele. Azi am incercat si eu unul dintre prietenii scartaitori. Ma leganam privind cerul nemarginit, plin de nori pufosi si zambareti. In fata mea o fetita cu par blod se aseza plictisita pe balansoar. Dupa un timp, partenerul ei, de altfel si cauza plictiselii molesitoare, veni si-o trase de suvitele ei luate ca din soare. Suparata il fugari pana la iesirea din locul de joaca. Baiatul fu de neoprit, pana cand, fetita il striga si incepu sa planga. Atunci, el se intoarse si ii ceru scuze.
          Eu zambeam si imi aminteam de anii gradinitei . In dreapta mea, pe alte doua leagane, acum, se aflau cei doi.  Conversau despre joaca ce va urma. Pentru ei totul pare un joc. Se impaca si uita totul. In acel moment mi-am dorit  sa pot ierta si eu asa usor si sa ma cert cu prietenii doar din niste prostii. Insa revenind la postarea de ieri,  vad ca tocmai aceste certuri imi arata cat de importanţi sunt prietenii mei...
          Va doresc si voua prieteni iertareti...

Un strop de fericire...

     Printre picaturile roz despre care va povesteam ieri, printre prietenii care ma ajuta mereu, se afla... un pisoi. Iubita mea, YUKI. Cea mai frumoasa... si de altfel, singura pisica din viata mea.

     Cand o vad cu labutele ei mici si cu ranjetul acela misterios, in momente de suparare... ma face sa uit de necazuri. Si luand-o in brate simt cum vrea sa ma linisteasca.

    Aceasta picatura neagra a ajuns in viata mea dupa o ''ploaie'' de fulgi reci si albi. A venit la mine odata cu zapada incalzindu-mi sufletelul.

     Iarna a plecat de mult din inima mea inlocuind-o alte si alte anotimpuri.  Va doresc si voua o picatura neagra la fel de scumpa si pupacioasa ca a mea..:D

     

Picaturi roz... intr-o lume cenusie

       Poate unii nu-si inchipuie ca exista picaturi roz. Dar eu am cautat, si acolo, undeva, am gasit. Acele momente frumoase in stari de singuratate, sau acei prieteni care te fac sa razi cand esti suparat, se numesc:  PICATURI ROZ. Cel putin, pentu mine. Aceste picaturi le vei zari doar cand vei avea nevoie de ele si nu te astepti. Ele apar si dispar. Daca ele ar fi mereu in preajma noastra... acest blog s-ar numi: PICATURI GRI... INTR-O LUME ROZ. Poate ar fi mai bine, dar imi place sa cred, ca tocmai aceasta lume gri da culoare picaturilor roz.
       Uneori trebuie sa vezi partea plina a paharului, nu? Picaturile roz umplu paharul (vorbind atat in sens propriu cat si in sens figurat.)

     Va trebui sa numar picaturile de fericire traite azi... Asa ca... va doresc o zi ploioasa si colorata!