Acum ceva timp vă prezentam toamna ca un anotimp urât, plictisitor, moleşitor şi melancolic, însă acum nu-mi pare atât de rea. Zilele le petrec la şcoala învăţând şi uneori plictisindu-mă, dar după ce ies de la ore, vine partea distractivă a zilei. Eu şi câţiva colegi mergem în parc timp de jumătate de ora. Mai presus de orice îmi place sa compar acele momente frumoase cu amintirile, nu foarte vechi. 'Traditia' se repeta în fiecare an aşa ca am cu ce compara. Pe zi ce trece descopăr ca nu ne-am schimbat decât fizic, în rest suntem tot nişte copii preocupaţi de aceleaşi jocuri. Ca şi 'pe vremuri' ne tachinam şi ne supărăm când pierdem un joc. Ne dorim ca timpul sa se oprească şi sa rămânem acolo mereu, aşa ca momentul intoarcerii acasă ne distruge bucuria. Zâmbetele ne dispar treptat de pe fata dar totuşi încercăm sa ne gîndim ca şi mâine va fi o zi la fel sau poate mai distractivă.Zi de zi descopăr ca în viaţa mea există multe picături roz, şi aceste momente se afla printre ele.
superb!
RăspundețiȘtergerezambeste fata frumoasa!